Cine este omul Dăianu Cerasela Kinetoterapeut

Cicatricile rămase pe corpul nostru spun povești pe care de cele mai multe ori le vrem uitate fiindcă au fost prea dureroase. În ultimii 2 ani am tot strâns cicatrici atât fizice, cât și sufletești.

Și m-am tot gândit: să vorbesc despre ele sau să le dau uitării?

Și am început să vorbesc, cu mine la început, după și cu apropiații, după aceea cu psihoterapeuții, dar ele se tot adunau și eu nu mai scăpam.

Așa că, după ultimele cicatrici m-am gândit să vă vorbesc tuturor: femeilor care poate au împărtășit, împărtășesc sau chiar vor experimenta la un moment dat trăiri similare, dar și pentru bărbații care sunt fii / nepoții unei femei, care au o soră, iubită, soție, prietenă și trec prin așa ceva... pentru că nu e doar despre femei.

La începutul lui ianuarie 2023, nu mi-am mai putut folosi mâna stângă din cauza unor dureri puternice, însoțite de parestezii (amorțeli). La câteva zile, mâna dreaptă i s-a alăturat și așa m-am trezit că nu mi-am mai putut folosi mâinile nici măcar pentru activități zilnice banale: spălat pe dinți, pe față, ținut furculiță, cuțit, să-mi prind părul sau să-l piaptăn, un coșmar mai pe scurt.

De profesie sunt kinetoterapeut, asta a însemnat o lună de medical și vizite multe la medici. Prin prisma locului de muncă și a clinicii unde lucram, am ajuns la diferite specialități pentru investigații, mult mai repede. După vizitele la imagiști, neurologi, reumatologi, neurochirurgi aflam că ar fi vorba de tendinite (inflamația tendoanelor) și de nevrite (inflamația nervilor)... Problema era că nu puteam să-mi scad durerile și amorțelile prea mult cu aparatele de fizioterapie, cu exercițiile de kinetoterapie sau cu tratamentul medicamentos la momentul acela.

Dacă tot am pornit pe partea musculoscheletală, am zis să fac investigații și pe alte specialități, pe lângă analizele de inflamație, care ieșeau bine MEREU! Mergând la dna doctor Cerbu Simona (imagist) pentru un control de rutină la sân, o rog să se uite la mâini că mă dor și să vin ulterior cu sânul. Spre norocul meu mi-a făcut la ambele și am descoperit că am un fibroadenom la sânul drept ce trebuia operat curând, deoarece prezenta un risc crescut odată cu trecerea timpului.

Până acum eram "bine" de tot: o tumoră la sân și mâinile pe care nu le puteam folosi.

Mișto, nu? Merg la chirurgie plastică să mă programez pentru operație.

Tot în ianuarie mă duc și la un consult ginecologic, poate a apărut ceva și acolo. Evident că apăruse. Pe lângă ovarele micropolichistice cu care eram diagnosticată de câțiva ani, ieșisem pozitivă cu HPV, tulpini cu risc crescut pentru cancer și un chist foarte mare care se credea a fi hemoragic. Sfârșitul lunii ianuarie și deja mă vedeam murind de cancer... acum îmi vine să râd de panica luată, atunci nu eram așa veselă.

În decursul următoarelor luni iau tratament pentru HPV, de mii de lei, ajung la mulți ginecologi, atât Timișoara, cât și Craiova. La unii dintre ei, chistul nu mai era, la alții se vedeau ceva leziuni pe col și m-ar fi operat, iar altcineva m-a trimis să-mi fac scorul ROMA (este o metodă de estimare a apariției cancerului ovarian) pentru că văzuse acolo o tumoră sau fibrom uterin. Poate că nu m-ar fi lovit iar depresia când mergeam să fac analiza dacă nu coincidea cu o infecție făcută la 7 săptămâni postoperator, după excizia fibroadenomului de la sân.

Să recapitulăm: e iunie, eu am în continuare HPV-ul pozitiv, o infecție postoperator la activ a cărei cauză nu se știa, și un chist/tumoră/fibrom uterin la nivelul ovarelor/uterului. Dacă vă întrebați dacă mai am din poveste, să știți că mai am până în 2025.

După 3 săptămâni în care sânul meu a fost maltratat de puroiul care a ieșit din el, m-am programat la Tg Mureș și București la medici. Cei de la Tg Mureș au vrut să mă reopereze, iar cei de la Institutul Sânului - București mi-au recomandat să nu, având în vedere că nu se știa cauza infecției, plus dna dr Cerbu care avusese aceeași recomandare, aleg să nu mă mai operez și să aștept.

Deși tehnologia ne poate face și mari probleme, în disperarea mea am fost ajutată de către ea: mergând pe la atâția medici și discutam despre simptomele mele când dădeam scroll pe una dintre rețelele de socializare, mi-a apărut un video despre ovare micropolichistice, HPV și #ENDOMETRIOZĂ.

Despre endometrioză mai citisem câteva ceva cu mulți ani în urmă când se făcea reclamă la Regina Maria în TM, dar nu mă prea regăseam în simptome, așa că nu i-am dat importanță de-a lungul anilor și m-am rugat la Dumnezeu să mă ferească de ea când am citit. Ca idee, am încercat să adopt o dietă antiinflamatorie și să mă informez mai mult despre simptomele pe care le poate da.

În 2023, mă regăseam în câteva, dar în multe nu și mi-am zis totuși să aprofundez. Ca un pacient adevărat, care își ia diagnosticul de pe Google, îmi spun că eu mai mult ca sigur am endometrioză, după ce dau și de grupuri suport pentru femei cu endometrioză. Buuun, mi se spune că am cu capul, că-s ipohondră, că nu prea am eu multe din simptomele alea (cine a trecut prin asta, știe deja toate replicile).

Finalul anului 2023 mă găsește tot cu dureri de mâini, dar ținute sub control cu un program de lucru mai bine pus la punct, cu un aparat cu care aveam rezultate de ameliorare la nivelul mâinilor (DEEP OSCILLATION se numește și îl găsiți la @RehaClinic, în Timișoara), cu un test PAP la care HPV-ul ieșise negativ și un al ȘASELEA!!! Ginecolog (În 10 luni, da?) care mi-a zis că acel chist de pe ovarul stâng este posibil să fie ENDOMETRIOZIC, ci nu hemoragic. Lucru care se și confirmă în prima parte a anului 2024.

Medicul care mi-a confirmat că e chist endometriozic, mi-a zis să stau liniștită că sub 6 cm nu se operează. În octombrie 2023 atingea 5,9 cm și în aprilie 2024 - 4,8cm, datorită stilului de viață îmbunătățit cred că a scăzut.

Mâinile mă dureau în continuare, așa că mi-am mai făcut încă o dată analizele de inflamație și pe biletul de trimitere mi s-a pus și urina. Iarăși eu deșteaptă spun că nu am nimic pe partea aia și că n-ar fi trebuit să o treacă dr de familie, dar hai totuși să o fac. Analizele perfecte fără pic de inflamație, au ieșit prost doar cele de urină.

Sunt trimisă la nefrologie și dau peste dna Dr Glavan Mihaela, care a acoperit ca și profesionalism toate specialitățile la care eu fusesem înainte și fusesem tratată superficial sau doar pe sfera domeniului respectiv fără să se țină cont și de restul problemelor medicale și primul medic ce ia în considerare #ENDOMETRIOZA!!!!

Aceasta mi-a dat analize mai amănunțite, ca să excludem boli autoimune, reumatism inflamator, hepatite, HIV etc.

Primesc diagnosticul de glomerulonefrită secundară și sunt trimisă la CT.

La CT, totul în regulă, mai puțin prezența unei leziuni chistice retrouterine cu proiecție anexială stângă de 45 mm, deci problemă de Gineco.

Primesc tratament cu Aprovel o lună, analizele la reevaluare au ieșit iarăși prost, dar nu la fel de rău ca înainte și sunt câștigătoarea unei Glomerulonefrite secundare.

Mă programez la Memorial (București) la dna Prof. Dr. Elvira Brătilă-chirurgie pelvică ginecologică în 8 noiembrie, și-mi confirmă în câteva minute că am endometrioză profundă pe ambele ovare, că este prins ligamentul uterosacrat, de aici și durerile de lombar și sciatica cu care trăiam în mod continuu de vreo 2 ani. Mi-a spus că anticoncepționalele nu m-ar ajuta în acel stadiu și că necesit operație în viitorul apropiat.

Cum citisem pe grupurile de endometrioză pe care eram deja de câteva luni, poveștile multor femei care erau cu mult mai grav ca și cazuistică decât mine și urmările endometriozei din cauza amânării operației sau întârzierea diagnosticului, am decis să mă operez.

-Doar pentru 2 chisturi care erau și sub 6cm ??

Ei bine, să vă spun simptomele mele și veți înțelege decizia luată.

Dureri și amorțeli la nivelul mâinilor, durerile de la Ciclul menstrual (CM) le-am dus mereu pe picioare și rareori am luat pastile, dar am început să am dureri la ovulație în ultimul an, dureri/presiune în rect, balonare în funcție de ceea ce mâncam și nu doar la menstruație, chisturi mari eliminate la menstruație, dureri continue de lombar cu iradiere pe membrele inferioare, ceață mentală, oboseală cronică, probleme de cauză hormonală cu sânii, probleme renale, dureri toracale și cervicale. Chiar dacă multe simptome n-au fost prezente de la începutul menstruației în adolescență și au apărut în ultimii 2, 3 ani, iar eu n-am luat niciodată anticoncepționale, au fost un semn clar pentru mine că nu mai pot amâna.

2 luni mai târziu, în 8 ianuarie 2025, la operație, s-a constatat că mai aveam și un nodul endometriozic lângă vezica urinară și un chist lângă rect, pe lângă chisturile de pe ovare.

Această postare este lungă și poate te pierzi printre patologii și termeni, dar sper din suflet să fie un prim pas de conștientizare în a merge la specialiști când aveți probleme de sănătate cărora nu le găsiți rezolvarea. Cereți ajutorul și nu suferiți în tăcere!

Eu am eliminat persoanele cu care nu m-am aliniat comportamental și m-au făcut nebună, doar pentru că îmi doream un diagnostic corect, și am rămas înconjurată de oameni care m-au susținut emoțional, dar și financiar când am avut nevoie.

Ca să aflu cât mai multe despre endometrioză, a trebuit să plătesc atât cu sănătatea, cât și cu banii.

Această poveste nu este despre milă și compasiune, ci despre a conștientiza că cea de lângă noi nu se preface că nu e bine, că vrea să muncească, dar nu poate, că vrea un copil, dar nu reușește să rămână însărcinată și lista poate continua.

O femeie care se confruntă cu endometrioza, poate ajunge să se împrumute în bancă sau de la alte persoane pentru a lupta cu această boală, așa că obiectivul meu pe viitor este acela de a informa tot mai multă lume despre această suferință ca să nu mai fie întrebarea "ce e endometrioza asta?" sau să bați la ușile nepotrivite.

Să nu ne mai ia ani să descoperim ce avem. Să nu ni se mai spună că e totul în capul nostru. Să nu considerăm normale durerile insuportabile.

Să știm că undeva, cineva ne vede, ne ascultă și ne tratează.

Am creat pagina Dăianu Cerasela Kinetoterapeut ca să arăt cum a fost călătoria mea până să ajung la un diagnostic corect, să arăt dacă operația mă va ajuta în tot ce va urma și cel mai important: cum m-a ajutat profesia mea în această luptă.

Dacă experiența mea va ajuta cel puțin o femeie să fie diagnosticată la timp, obiectivul meu a fost atins.